Razvan Boar: DEMOFLASH II

“That discourse one might call the poetry of transgression is also knowledge. He who transgresses not only breaks a rule. He goes somewhere that the others are not; and he knows something the others don’t know.” ― Georges Bataille, Story of the Eye

Razvan Boar’s DEMOFLASH II exists as a divided whole—two rooms, two realms of consciousness.

The first room is a massive free-form mural, completely executed in an oxygen-heavy blood red. Line drawings of partially-remembered comics by Andrea Pazienza and Herluf Bidstruf flirt with and defile matchsticks and Roman columns; a giant, male deviant with a phallic, dripping nose weeps at an apparent admonishment from an emaciated Mickey Mouse; an ample-bottomed woman seated on a tree stump somehow balanced on a powerline turns her back on bold letters spelling “RAZVAN” to consider a painting of a knife and the number 8. The sheer amount of visual information is a direct challenge to the narrative structure typically associated with the comic characters that populate the walls in the room. The words in the bubbles they speak are literal red herrings, cajoling the viewer to focus on semantics when The Big Picture is all around us.

Improvised drawing, for Boar, is The Big Picture, the language on which his practice is built. He calls this TOTALCOMMUNICATION—the ability to confront and convey his influences, nostalgia, joy, depression, grapplings with art history and his own role in it all at once, at maximum volume.

TOTALCOMMUNCATION, then, becomes the skeleton to which the second room gives flesh. Figures and forms, matchsticks and bones that were scrawled on the walls in the first room now colonize the second on raised canvases and sculptures that cover the floor, the dominant red ceding ground to softer shades of yellow, blue, green, and purple. In the third dimension, his curvy comic characters become reminiscent of Henry Moore or Dimitrie Paciurea, his matchstick heads become Brancusi’s beard. Here, Boar’s explosive, id-driven tendencies are given a comfortable-enough space in which to reside, more poetry to properly communicate their perversions. It’s nice to live there with them for a moment.

Razvan Boar (b.1982, Lugoj) lives and works in Bucharest, Romania. Boar recieved his education from the National University of Arts in Bucharest, Romania. In 2019, he was artist-in-residence at EESAB Bres. Recent solo exhibitions include Demo Flash, Passerelle Centre d’art contemporain, Brest, France (2019, solo); EZ Valley, Nicodim Gallery, Los Angeles (2017, solo); STUMP LUNCH, Ibid Gallery, London, United Kingdom (2015, solo); and Cameo, Ana Cristea Gallery, New York (2013, solo).

„Acel discurs care ar putea fi numit poezia transgresării este, de asemenea, cunoașterea. Cel care transgresează nu doar încalcă o lege. Acela merge undeva unde ceilalți nu sunt; și cunoaște ceea ce alții nu cunosc.” ― Georges Bataille, Istoria ochiului

DEMOFLASH II de Răzvan Boar există ca un întreg scindat—două camere, două tărâmuri de conștiință.

În prima cameră se află o pictură murală întinsă, cu formă liberă, realizată cu un roșu sângeriu, bogat în oxigen. Desenele după benzi desenate de Andrea Pazienza și Herluf Bidstrup, amintite fragmentar, cochetează cu chibrituri și coloane romane, pângărindu-le; un deviant uriaș cu un nas falic, mucos, varsă lacrimi, mustrat fiind, pare-se, de un Mickey Mouse sfrijit; o femeie cu un fund mare, așezată pe un butuc cocoțat neverosimil pe o linie electrică, se întoarce cu spatele la majusculele care scriu „RĂZVAN” pentru a contempla o pictură care înfățișează un cuțit și cifra 8. Cantitatea mare de informații vizuale sfidează fățiș structura narativă care de regulă însoțește personajele de bandă desenată care populează pereții. Cuvintele din bulele lor de dialog sunt „red herrings”, scrumbii roșii la propriu, care îl amăgesc pe privitor să se concentreze pe semantică, când de fapt Imaginea de Ansamblu ne înconjoară.

Pentru Boar, desenul improvizat este Imaginea de Ansamblu, limbajul care întemeiază practica lui. El îl numește COMUNICARETOTALĂ—putința de a înfrunta și comunica influențele sale, nostalgia, bucuria, deprimarea, luptele sale cu istoria artei și rolul său înăuntrul ei, laolaltă și la volum maxim.

COMUNICARETOTALĂ devine, așadar, scheletul pe care a doua cameră îl îmbracă cu carne. Figurile și formele, chibriturile și oasele mâzgălite pe pereții în prima cameră o colonizează acum pe cea de-a doua, așezându-se pe sculpturile și pânzele răspândite peste podea, iar roșul dominant cedează teren unor nuanțe mai pale, de galben, albastru, verde și mov. În a treia dimensiune, figurile lui de bandă desenată amintesc de Henry Moore sau Dimitrie Paciurea, capetele de chibrit se transformă în barba lui Brâncuși. Aici, imboldurile explozive ale lui Boar, propulsate de id-ul lui, primesc un spațiu destul de încăpător în care să sălășluiască, li se dă mai multă poezie prin care să-și comunice obsesiile cum se cuvine. Este frumos să stai cu ele acolo momentan.

Răzvan Boar (n.1982, Lugoj, Romania) traiește și lucrează în București, România. Răzvan a absolvit Doctoratul în Arte Vizuale în anul 2018 la Universitatea Națională de Arte București, România. In 2019, Razvan Boar a fost artist în rezidență la EESAB Brest. Expoziții personale recente: DEMOFLASH, Passerelle Centre d’Art Contemporain, Brest, Franța (2019); EZ Valley, Nicodim Gallery, Los Angeles (2017); STUMP LUNCH, Ibid Gallery, Londra (2015); și Cameo, Ana Cristea Gallery, New York (2013).

*Texte traducere Alistair Ian Blyth

Bucharest

May 28 – August 1, 2020

Press Release