Nicodim Gallery is pleased to introduce A Woman Without Secrets, the first solo exhibition by Ecaterina Vrana (b. 1969, Constanța) in our space in Bucharest.
There are very few secrets left untold by Ecaterina Vrana. Her works are inseparable from her intimate biography, and her testimonies act as transcriptions of the things she saw, did, or heard. Instead of overwhelming the viewer with her private life details, her paintings develop a dense imaginary space where her personal experiences open into an emotional or affective dimension. Her characters, both human and animal, live in an uncanny symbiosis in which new relations between body and language, the sensible and the verbal are explored. Along her personal mythology and archetypal imagery, the objects and the scenes in which her characters appear become vessels of feelings and atmospheres which make life worth living and, at times, unbearable.
Complicating the act of seeing through allegorical extremism, the unconscious, sexual desires, and trauma, is a playful attempt to escape an individuated and guilt-sensitised interiority. Ecaterina Vrana daringly reveals iconic images of an unending recursion to a childhood care-free abandon.
Galeria Nicodim are plăcerea să prezinte O femeie fără secrete, prima expoziția personală a Ecaterinei Vrana (n. 1969, Constanța) oferită de galeria noastră în București.
Puține secrete au rămas ascunse de Ecateria Vrana despre ea însăși. Lucrările artistei sunt inseparabile de biografia personală, iar mărturisirile ei dezvăluie transcripții automate despre lucrurile pe care le-a văzut, le-a făcut sau le-a auzit. Dar în loc să încarce privitorul cu detalii despre viața privată, picturile ei clădesc un spațiu imaginar și dens, în care experiențele personale se deschid în dimensiunea lor emoțională sau afectivă. Personajele ei, deopotrivă umane și sălbatice, trăiesc într-o stranie simbioză, explorând noi relații între corp și limbaj, senzorial și intelectual. În mijlocirea mitologiei personale și a imagisticii arhetipale, obiectele și scenele în care personajele se regăsesc devin receptacule de sentimente și atmosfere care fac viața suportabilă și, uneori, insuportabilă.
Complicând actul privirii prin extremism alegoric, inconștientul, dorințele erotice și trauma tentează, într-o manieră ludică, să evadeze dintr-o interioritate individualizată și marcată de vină. Ecaterina Vrana relevă cu temeritate minților noastre scormonitoare imagini iconice ale unei întoarceri fără sfârșit către abandonul imperturbabil al copilăriei.
